Parodontologie

Parodontologia este ramura stomatologiei care se ocupă cu studiul, diagnosticul, prevenirea și tratamentul afecțiunilor parodonțiului, adică a țesuturilor care susțin și înconjoară dinții: gingia, osul alveolar, ligamentul parodontal și cementul radicular. Pe scurt, parodontologia are grijă de „structura de susținere” a dinților. Una dintre cele mai frecvente boli tratate în această specialitate este boala parodontală (cunoscuta popular ca „parodontoză”), care, netratată, poate duce la pierderea dinților.

Primul semn al bolii parodontale este sângerarea gingivală, care apare inițial în timpul periajului dentar, iar ulterior poate apărea și spontan, fără un factor declanșator evident.

Gingivita reprezintă prima etapă evolutivă în declanșarea bolii parodontale. În lipsa inițierii unui tratament specific, gingivita evoluează către parodontită care va determina apariția resorbției osoase și a pungilor parodontale. În final apare mobilitatea dentară patologică care va duce la o pierdere precoce a dinților.

Placa bacteriană este considerată în prezent ca fiind factorul primar, cauzal sau determinant în producerea îmbolnăvirilor parodontale. Pe lângă placa bacteriană care constituie factorul etiologic principal, există și alți factori locali care participă la apariția bolii parodontale prin favorizarea acumulării biofilmului. Aceștia sunt reprezentați de:

Tartrul dentar care irită gingiile, atât prin simpla lui prezență, cât și pentru că este poros și favorizează acumularea bacteriilor care pot provoca gingivită.
Dinții cariați și netratați duc la reținerea resturilor alimentare în apropierea gingiei.
Lucrările dentare vechi sau neadaptate corespunzător sunt greu de igienizat corect.
Dinții înghesuiți sunt mai greu de curățat și pot favoriza inflamațiile gingivale.
Dinții lipsă neprotezați, care migrează orizontal și vertical.
Fumatul și alte obiceiuri nocive afectează sănătatea gingiilor.
Consumul excesiv de dulciuri, băuturi acidulate și alimente moi care se lipesc de dinți, contribuie la apariția problemelor gingivale.
Factorii genetici și anumite boli generale pot influența negativ sănătatea parodontală.

Profilaxia bolii parodontale include următoarele măsuri esențiale:

Controale stomatologice periodice, recomandate la fiecare 6 luni
Igienizări profesionale regulate, de două ori pe an – detartraj, periaj profesional și AirFlow
Instruire constantă privind igiena orală corectă: tehnica de periaj, folosirea aței dentare, a apei de gură și a dușului bucal.

Diagnosticul parodontal este stabilit după o examinare atentă a istoricului pacientului, a semnelor și simptomelor clinice. De asemenea este stabilit și după analiza rezultatelor diferitelor metode de diagnosticare (radiografii, sondaj, evaluarea mobilității, analize de sânge, biopsii).

Tratamentul parodontal este alcătuit din mai multe faze (etape), acestea fiind:

A. Faza preliminară include:

Tratarea urgențelor dentare, periapicale, parodontale;
Extracția dinților irecuperabili și protezarea provizorie, dacă este necesar.

B. Faza inițială I mai este cunoscută și sub numele de terapie parodontală non-chirurgicală sau terapia factorilor cauzali sau terapia etiologică. Aceasta are ca obiectiv diminuarea sau eliminarea etiologiei microbiene precum și a factorilor generali și locali, care conduc la apariția îmbolnăvirilor gingivale și parodontale. Are rolul de a stopa evoluția bolii parodontale și de a restabili sănătatea și confortul pacientului. Faza inițială presupune inițierea unui regim zilnic de control al plăcii bacteriene, managementul interrelațiilor parodontal-sistemice, îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului subgingival și supragingival. Terapia inițială cuprinde următoarele acte terapeutice:

Educarea și instruirea pacientului cu privire la realizarea igienei orale;
Eliminarea completă a tartrului supragingival și subgingival (detartraj, periaj profesional, AirFlow);
Corectare sau înlocuire a restaurărilor directe/indirecte neadaptate marginal (plombe/coroane/punți dentare);
Tratarea proceselor carioase;
Tratamentul ortodontic;
Tratarea zonelor cu impact alimentar;
Eliminarea traumei ocluzale;
Extracția dinților irecuperabili;
Folosirea agenților antimicrobieni.

C. Faza chirurgicală II are ca obiectiv reducerea pungilor parodontale, oprirea evoluției bolii și a inflamației prin regenerarea țesutului parodontal pierdut. După faza inițială de tratament, pungile reziduale necesită tratament de reducere, până când adâncimea șanțului gingival revine la valorile normale de 1-3 mm. Tratamentul chirugical poate include:

Chiuretaje subgingivale (în câmp închis sau deschis)
Operații cu lambou
Adiții osoase
Grefe de țesut conjunctiv

Pe lângă acestea, se poate asocia și tratament de biostimulare cu LASER, pentru a sprijini vindecarea și regenerarea țesuturilor.

D. Faza de menținere sau de suport III reprezintă o extensie a terapiei parodontale active, care asigură o menținere a rezultatelor obținute în etapele precedente. Are rolul de a minimiza recurența și progresia bolii parodontale, printr-un program riguros de controale și igienizări stomatologice (la 3-4 luni).